Profesori “de top”

Când mă gândesc cum era în generală și liceu mă ia durerea de cap. Pe lângă faptul că erau condiții slabe, nu aveam decât o tablă prinsă în trei șuruburi și scaune îndoite la mese rupte, profesorii se purtau foarte urât cu noi. Mai rar nimereai un profesor să își facă treaba, cum trebuie și să nu își bată joc de tine.

Voi vorbi în articol doar de liceu, sper să nu mă întind prea tare. Voi spune pe scurt și doar despre câțiva din profesorii noștri extraordinari. Hai să începem cu franceza. Era o tipă, căreia îi plăcea mai mult să povestească decât să predea. Când i se amintea că trebuie să ne dea note, începea să se agite și să dea vina pe noi că ce slabi suntem la franceză, că suntem în urmă, iar în loc să predea, s emai lega așa vreo două ore de noi. Apoi testul.

Notele erau ciudat de bune. Eu tot cu 9 și 10 terminam anul, deși nu știu mai nimic franceză. O altă profesoară super, era cea de fizică. În patru ani am învățat că apa curge și n-am ce să-i fac. Chiar nimic nu am învățat, deși eram la științele naturii. La fiecare test se copia pe rupte. Când le corecta, doar trei teste avea de verificat, cam atâția știau fizică și erau în zone dinferite ale clasei. Profesoara se purta drăguț în general, nu pot reproșa nimic aici, dar mi-ar fi plăcut să fi știu și ceva fizică.

Cred că voi vorbi doar de trei profesoare. A treia fiind cea de istorie. Băga istorie în noi mai ca în cei de la uman. Deși aveam o oră pe săptămână, făceam două cărți pe semestru. Teste erau foarte grele, iar dacă i se punea pata pe tine la profesoară, te puteai transfera, nu mai treceai de liceu.

Lasă un răspuns