Nu mai ascult muzică la căști când merg cu bicicleta

Cea mai recentă pasiune pe care mi-am descoperit-o este mersul pe bicicletă. Nu, nu acum am învățat să merg pe bicicletă, nu acum am descoperit bicicletele ci abia acum am trecut-o pe lista de pasiuni. Pe 2 roți am învățat să merg pe la 6 ani, tot pe atunci m-am plimbat și cel mai mult cu bicicleta iar apoi am luat pauză și nu m-am mai urcat pe o bicicletă foarte mulți ani.

Acum câteva luni însă m-a apucat un chef imens de mers pe bicicletă așa că, după ce am analizat puțin situația, mi-am și cumpărat un mountain bike full suspension cu care să mă pot deplasa lejer prin oraș (că-s destule gropi) dar și pe drum de țară – eventual o mică plimbare prin pădure dar fără prea mari cascadorii căci nu am luat-o s-o rup prin gropi.

La început, când mergeam să mă plimb îmi luam și măcar un prieten cu mine (el cu bicicleta lui, firește) ca să am cu cine comunica, să nu mă plictisesc. Când n-avea nimeni timp de mine ma plimbam singur însă simțeam că mă cam plictisesc așa că am început să ascult muzică la căști. Pentru mine muzica înseamnă foarte mult, adică mă bagă în anumite filme în care nu mai țin cont de nimeni. Așadar, un aspect pe care l-am ratat a fost faptul că s-ar putea să fie cam periculos să mă aflu în filmul meu în timp ce merg pe o șosea circulată iar rezultatele nu au întârziat să apară: am fost claxonat și înjurat la greu fiindcă nu mai conduceam bicicleta chiar așa cum ar fi trebuit. Da, cum spuneam, filmele. :))

Voi vă plimbați cu bicicleta? Dacă da, atunci când o faceți, mergeți singuri sau însoțiți de prieteni? Iar atunci când mergeți singuri, ascultați muzică la căști?

Lasă un răspuns