Durata de viață a telefoanelor vechi

Câți dintre voi mai folosesc telefoane din acelea vechi? Știți voi, cu taste, cu baterie, fără pretenții și rezistente.

Eu am un smartphone mai nou, destul de scump și un al doilea telefon de rezervă, ceva mai vechiuț și simplu. Nu aș putea renunța la cel vechi, nu din cauză că am nevoie de el sau am amintiri frumoase, pur și simplu e un lucru bun și util. Bateria ține zile în șir, pot vorbi și pot da mesaje. Nu sunt atât de dependent de internet încât să am nevoie întotdeauna de un smartphone.

Am încercat să-l vând de câteva ori, dar când am văzut ce prețuri au, am fost tentat să mai cumpăr unul. Chiar și la câțiva lei se găsesc, iar ceea ce fac, valorează mult mai mult de atât, doar că oamenilor le place noul. Odată ce au dat de ceva mai bun, sau care pare bun, e atrăgător și nou, renunță la ceea ce au avut înainte. Nu le plac lucrurile vechi, demodate, nu ne plac.

Pentru mine telefoanele sunt o excepție. Au fost o pasiune pentru mine, de la al doilea telefon. Primul a fost un lucru excepțional, aveam o grija de neînchipuit de el. Un Nokia 3210. După ceva vreme am trecut la unul color. Nu mi-a prea plăcut și am tot început să îmi caut eu altul. În vreo doi ani aveam deja telefon mai scump ca tatăl meu.

De-atunci a început o oarecare tradiție să îmi iau altul la șase sau nouă luni. În funcție de ce apărea. Abonamente aveam destule la dispoziție, telefoanele erau ieftine și le vindeam mai scump decât le cumpăram, chiar după acele luni. Așa am ajuns să cunosc cât de cât telefoanele.

Printre preferatele mele, rămân cele vechi. Știu că acestea noi sunt mai bune, fac de toate, dar nu se compară rezistența și autonomia unui Nokia din 2005. Nu te lasă la nevoie.

Lasă un răspuns